Lacul / The Forest pool….Mihail Eminescu…
LACUL
Lacul codrilor albastru
Nufrei galbeni il incarca;
Tresarind in cercuri albe
El cutremura o barca.
Si eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult si parc-astept
Ea din trestii sa rasara
Si sa-mi cada lin pe piept;
Sa sarim in luntrea mica,
Inginati de glas de ape,
Si sa scap din mina cirma,
Si lopetile sa-mi scape;
Sa plutim cuprinsi de farmec
Sub lumina blindei lune –
Vintu-n trestii lin fosneasca,
Unduioasa apa sune!
Dar nu vine… Singuratic
In zadar suspin si sufar
Linga lacul cel albastru
Incarcat cu flori de nufar.
1876, 1 sept.
THE FOREST POOL…
Upon the forest pool’s deep blue
Golden petalled lilies float;
Circling silver ripples play
Around an ancient rowing-boat.
I pass along the sloping bank,
I pause to listen, lost in dreams
I see Her rise among the reeds,
She stretches out her arms it seems.
And hand-in-hand we leap aboard,
Charmed by the water’s tiny childe;
The rudder strings slip from my grasp,
The oars into the water slide.
To float away wrapped in love
Beneath the kindly summer moon,
While midst the rushes breathes the wind
And endlessly the ripples croon.
But it is dream, she does not come,
And vainly do I moan and weep
Beside the dark blue forest pool
On which gold-petalled lilies sleep
.
androxa 
ooo
minune!
May 9, 2011 at 17:41
Multumesc mult! 🙂 Mihail is a great poet 🙂
May 9, 2011 at 17:43
Pingback: Nu mă pricep şi pace « Teo Negură
Pingback: De dorul tău « Blog de furăciuni 2
Pingback: gandire pozitiva « Rokssana's Blog
Misterele nopţii- Mihai Eminescu
Când din stele auroase
Noaptea vine-ncetişor,
Cu-a ei umbre suspinânde,
Cu-a ei silfe şopotinde
Cu-a ei vise de amor;
Câte inimi în plăcere
Îi resaltă uşurel!
Dar pe câte dureroase
Cântu-i mistic le apasă,
Cântu-i blând, încetinel.
Două umbre, albicioase
Ca şi fulgii de ninsori,
Razele din alba lună
Mi le torc, mi le-mpreună
Pentru-ntregul viitor;
Iar doi îngeri cântă-n plângeri,
Plâng în noapte dureros,
Şi se sting ca două stele,
Care-n nuntă, uşurele,
Se cunun căzânde jos.
Într-un cuib de turturele
Ca şi fluturii de-uşor
Saltă Eros nebuneşte,
Îl desmiardă, l-încălzeşte
Cu un vis de tainic dor;
Iar în norul de profume
Două suflete de flori
Le desparte-al nopţii mire
Cu fantastica-i şoptire,
Le resfiră, până mor.
Când pe stele aurie
Noaptea doarme uşurel,
Câte inime râzânde,
Dar pe câte suspinânde
Le delasă-ncetinel!
Dar aşa ne e destinul,
Vitreg prea adeseori,
Unui lumea i-acordează,
Iar pe altul îl botează
Cu-a lui rouă de plânsori.
In amintirea celui mai mare poet al Romaniei, iti propun si eu o poezie… sper sa iti placa.
O seara minunata Androxa ! 🙂
May 9, 2011 at 18:52
Thank you S. 🙂 i am trying to find a translation …but no luck yet , i have a few sites bookmarked with very good translations but this one is not among them . But ..i will find it 🙂 a good evening to you too 🙂
May 9, 2011 at 19:15
Ehehe, frumos frumos, dar eu ma lupt cu Mr Mihail si inca 40 de insi la fel de geniali ca el pentru a-i explica, comenta si analiza.
Lupte seculare care au durat 30 de ani.
🙂
May 9, 2011 at 19:16
and you just messed up google translater…..joking 🙂 but its not working good..
May 9, 2011 at 19:30
Pingback: Imnul Regal « lunapatrata
Pingback: Trafic cu Hituri (runda 67) « Teo Negură
Pingback: Lacul / The Forest pool….Mihail Eminescu… (via androxa) | Ado Feck
May 10, 2011 at 06:42
Pingback: Părerea Cacofonului Român « Gabriela Elena
Pingback: Rokssana's Blog